Soarta alimentelor in corpul nostru

Se stie cat de repede creste greutatea corpului copilului in cazul unei alimentatii corecte si suficiente. Daca un om slabit in urma unei boli grave se alimenteaza dupa vindecare corect, el isi reface in scurt timp greutatea sa anterioara. Prin urmare, hrana reprezinta sursa de formare a substantelor care alcatuiesc corpul. Dar cum are loc acest lucru? Noi stim ca hrana ajunge in gura, ca ea este farmitata cu dintii prin mestecare, ca in gura se imbiba cu saliva, si apoi este inghitita. Dar noi nu vedem ce se intampla mai departe cu alimentele.
Studierea transformarilor la care este supusa hrana ulterior se poate face numai cu ajutorul unor metode speciale. Drumul pe care-l urmeaza hrana in corpul omului si al animalelor poarta numele de aparat digestiv. Acesta incepe cu cavitatea bucala, de unde alimentele ajung, prin faringe si esofag, in stomac.
In stomac, alimentele se acumuleaza si sunt impinse treptat intr-un tub - intestinul(compus dintr-o portiune mai lunga - intestinul subtire si una mai scurta - intestiunl gros, care se termina cu rectul. In peretii esofagului, stomacului si intestinului exista o musculatura speciala, care se contracta periodic si impinge bolul alimentar mereu mai departe.
Alimentele sunt supuse unei prelucrari chimice: in cavitatea stomacului si intestinului se secreta diverse sucuri digestive, care contin o serie de fermenti necesari pentru digestia hranei. Se poate spune ca aparatul digestiv reprezinta un fel de laborator chimic, in care substantele complexe din alimente se transforma in substante mai simple. La prelucrarea chimica a hranei iau parte glandele stomacului si intestinului dar si pancreasul si ficatul care isi varsa secretiile lor in lumenul intestinal.

Hrana in cavitatea bucala
In gura, prima portiune a tractului digestiv, in care ajunge hrana, aceasta este mestecata si farmitata cu dintii. Mestecarea corecta are o mare insemnatate pentru digestie, deoarece hrana bine farmitata, ajungand in stomac este mai usor accesibila actiunii sucului gastric si se digera mai bine. Afara de aceasta, procesul de mestecare favorizeaza secretia mai abundenta de saliva si suc gastric. In gura, alimentele sunt imbibate din abundenta cu saliva, pe care o secreta un numar de sase glande salivare. Saliva, inmuind hrana, ajuta la inghitirea ei. In timpul inghitirii, bolul alimentar este impins din faringe in esofag; orificiul care duce din faringe in laringe si trahee este inchis in acest timp de epiglota. Daca in timpul  inghitirii se rade sau se vorbeste, o parte din hrana poate ajunge in laringe si trahee si omul poate sa se inece.

Digestia in stomac
Cand hrana este inghitita, ajunge in stomac, ea este supusa actiunii sucului gastric, care este secretat de numeroase glande ale mucoasei stomacului. Intr-o zi se secreta 2-3 l de suc gastric. Sucul gastric contine un ferment care digera proteinele, dar acestea sunt bine digerate numai atunci cand in suc se gaseste o cantitate suficienta de acid clorhidric, pe care il produc niste celule ale glandelor gastrice. Anumite mancaruri, de exemplu ciorba, borsul, supa, in care s-au dizolvat in timpul fierberii unele substante din compozitia carnii sau legumelor, intensifica secretia sucului gastric; de aceea este foarte importanta inceperea mesei tocmai cu aceste mancaruri(vezi aici de ce trebuie sa fie alcatuit pranzul din mai multe feluri de mancare). Mancarea prea grasa inhibeaza secretia sucului gastric, ramane relativ mult timp in stomac si provoaca adesea senzatia de greutate. Mancarea cu gust placut se consuma deobicei cu pofta, iar a manca cu pofta inseamna a asigura conditiile cele mai bune pentru digerarea alimentelor. Pofta de mancare depinde nu numai de gustul hranei ci si de conditiile in care mancam. Este important ca in sala de mese sa fie conditii atragatoare de confort, liniste,etc.

Digestia in intestin
Din stomac bolul alimentar trece in portii mici in intestin. Aici se varsa zilnic aproximativ 1 l suc pancreatic, produs de pancreas. Sucul pancreatic este foarte important pentru digestie, deoarece el contine fermenti care digera toate componentele esentiale ale hranei: proteine, lipide si glucide. In intestin ajunge de asemenea 0,5-1 l bila (pe zi) care are un rol important in digerarea grasimilor. Bila este elaborata in permanenta de ficat si se acumuleaza in vezicula biliara. In peretele intestinului subtire exista o multime de glande microscopice care produc intr-o zi 2-3 l suc intestinal. Masa alimentara lichida progreseaza de-a lungul intestinului datorita peristaltismului - astfel se numesc contractiile si relaxarile musculaturii peretelui intestinal, in urma carora lumenul diverselor portiuni ale intestinului cand se micsoreaza, cand se largeste. Peristaltismul slab este una din cauzele constipatiei. Miscarile corpului, legate de contractia muschilor peretelui anterior al abdomenului, ca si respiratia profunda, accentueaza peristaltismul intestinal si prin aceasta previn constipatia.
Din intestinul subtire, masa alimentara lichida trece in intestinul gros. In intestinul gros exista foarte multe bacterii, care provoaca putrefactia resturilor alimentare. Alimentele nedigerate, impreuna cu o mare cantitate de bacterii moarte, cu celule descuamate ale mucoasei intestinului si cu o oarecare cantitate de apa, se elimina din rect la exterior.

Cum ajung substantele nutritive in sange si limfa
In urma transformarilor chimice ale alimentelor in stomac si intestin, proteinele, lipidele si glucidele se transforma in substante cu structura chimica mai simpla, care se dizolva usor si de aceea se absorb in sange si limfa prin peretele intestinului. Suprafata interioara a intestinului este foarte mare, 6 m. Pe suprafata interioara a intestinului exista multe cute, adancituri si proeminente, iar in intestinul subtire exista un numar enorm de vilozitati, numarul lor total ajunge la 4 000 000. Toate acestea maresc mult suprafata interioara a intestinului si favorizeaza absorbtia. Vilozitatile contractandu-se ritmic absorb continutul lichid al intestinului. Substantele care se gasesc dizolvate in lichidul intestinal ajung prin absorbtie in vasele sanguine si limfatice, care se gasesc in interiorul vilozitatilor, iar prin sange si limfa se raspandesc in intreg corpul.

Sangele in drumul sau de la intestin spre inima trece in mod obligatoriu prin ficat. Ficatul retine o parte din substantele alimentare absorbite. Se poate spune ca ficatul este depozitul acestor substante. In ficat, glucoza se transforma intr-un lichid insolubil - glicogenul sau amidonul animal; in ficat se acumuleaza pana la 150 g glucide, precum si o cantitate oarecare de proteine si grasimi. In caz de nevoie, de exemplu daca se executa o munca fizica, substantele acumulate in ficat, dupa transformari chimice, sunt transportate prin sange la organele cu activitate intensa si aici servesc ca sursa de energie.
Ficatul constituie de asemenea un fel de bariera, care impiedica patrunderea diverselor substante nocive si a toxinelor bacteriene in curentul sanguin general. Asa de exemplu, o serie de substante, care se formeaza in intestinul gros in urma putrefactiei resturilor alimentare nedigerate, ajung de aici in ficat, unde sunt retinute si neutralizate partial sau total. Acelasi lucru se intampla partial in ficat cu unele substante toxice care ajung in organism pe cale bucala (ficatul insa nu poate sa le neutralizeze complet).

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

 
Despre noi | Contact | Facebook | Home